Rocile bogate în fier dezvăluie schimbările prin care a trecut Pământul de-a lungul istoriei

Nuanțele frumoase de portocaliu, galben, argintiu, maro și negru sunt caracteristice formațiunilor de fier, adică rocile sedimentare care ar fi putut provoca unele dintre cele mai mari erupții vulcanice din istoria Pământului, conform unei cercetări efectuate de Universitatea Rice din SUA.

Rocile conțin oxizi de fier care au ajuns pe fundul oceanelor cu mult timp în urmă, formând strate dense, care s-au transformat în cele din urmă în piatră.

• Un studiu arată că muștele sunt mai vulnerabile decât albinele la schimbările climatice
• Imagini incredibile arată cum beau apă șerpii însetați

Studiul de față sugerează că stratele bogate în fier ar putea face legătura între schimbările străvechi de la suprafața Pământului – cum ar fi apariția vieții fotosintetice – și procesele planetare precum vulcanismul și tectonica plăcilor.

Cercetarea a fost publicată în revista Nature Geoscience.

Cum s-au format rocile?

„Aceste roci spun, la propriu, povestea unui mediu planetar în schimbare. Ele întruchipează o schimbare în chimia atmosferică și oceanică”, a declarat Duncan Keller, autorul principal al studiului și cercetător postdoctoral în cadrul Departamentului de Științe ale Pământului, Mediului și Planetelor de la Rice, potrivit EurekAlert.

Formațiunile de fier în benzi sunt sedimente chimice precipitate direct din apa de mare antică, bogată în fier dizolvat. Se crede că acțiunile metabolice ale microorganismelor, inclusiv fotosinteza, au facilitat precipitarea mineralelor, care s-au format strat după strat de-a lungul timpului împreună cu dioxidul de siliciu microcristalin). Cele mai mari depozite s-au format pe măsură ce oxigenul s-a acumulat în atmosfera Pământului în urmă cu aproximativ 2,5 miliarde de ani.

„Aceste roci s-au format în oceane antice, iar noi știm că acele oceane au fost ulterior închise de procesele tectonice ale plăcilor”, a explicat Keller.

O comunicare strânsă între microorganisme și erupții vulcanice

Mantaua, deși solidă, curge ca un fluid cu o viteză asemănătoare cu cea cu care cresc unghiile. Plăcile tectonice – secțiuni de mărimea unui continent din crustă și mantaua superioară – sunt în continuă mișcare, în mare parte ca urmare a curenților de convecție termică din manta. Procesele tectonice ale Pământului controlează ciclurile de viață ale oceanelor.

„La fel cum Oceanul Pacific se închide astăzi – se subduce sub Japonia și sub America de Sud – bazinele oceanice antice au fost distruse din punct de vedere tectonic. Aceste roci trebuiau fie să fie împinse pe continente și să fie conservate – și vedem unele conservate, de acolo provin cele pe care le analizăm astăzi – fie să fie scufundate în manta”, a spus Keller.

Keller și colaboratorii săi presupun că regiunile îmbogățite în formațiuni de fier scufundate ar putea ajuta la formarea de coloane de manta, coloane ascendente de roci fierbinți deasupra anomaliilor termice din mantaua inferioară care pot produce vulcani uriași precum cei care au format Insulele Hawaii.

„Sub Hawaii, datele seismologice ne arată o coloană fierbinte din mantaua ascendentă”, a declarat Keller.

„Dacă ceea ce se întâmplă în oceanele timpurii, după ce microorganismele schimbă chimic mediile de suprafață, creează în cele din urmă o revărsare enormă de lavă, în altă parte pe Pământ, 250 de milioane de ani mai târziu, înseamnă că aceste procese comunică între ele”, a declarat Keller.

Keller speră ca studiul să stimuleze continuarea cercetărilor.

Vă mai recomandăm și: 

Aproape 20.000 de vulcani antici, descoperiți pe fundul oceanului

O geologie impresionantă: Peștera marină din Capri fascinează de mii de ani prin strălucirea apei sale

Cercetătorii brazilieni au descoperit roci din plastic pe o insulă îndepărtată

A fost dezlegat un mister vechi de o jumătate de secol. Urmele făcute de animalele în rocile antice